E destul să te așezi în iarbă și să privești. Nu… Nu să șezi scrutând zarea, furat de gânduri. Nicidecum! Așa n-ai făcut nimic și degeba ai ieșit ”la iarbă verde”. Așează-ți capul între flori și vezi. Da, vezi!… Acolo, în jungla de sub genunchii tăi, e viață. Și încă ce viață!
Era la o palmă de nasul meu. L-am deslușit târziu, căci se mișca lent și părea născut de tijele verzi : un adevărat fiul al clorofilei… Nu se sinchisise însă de prezența mea și își vede de treabă.
Căci tocmai își făcuse treaba: o bobiță cât gămălia, ce avea să intre în pământ la prima rouă, lăsând fruzele nepătate.
Dar nici el nu se putea lăsa oricum, după folosirea ”toaletei”. Și-a curbat abdomenul, încet-încet, până când, lucrând harnic cu piciorușele din față, ba chiar și cu mandibulele, s-a simțit curat.
Părând mulțumit de ispravă, s-a cocoțat apoi pe-o floare.
12 februarie 2016
Fiica mea are o vorba pentru asta: “ochi de fotograf”. Simplu si frumos! Felicitari!
Va multumesc. Cred ca oamenii trebuie invatati sa aiba “ochi”. Sa priveasca cu inima, simplu si frumos adica.
“Ochi de fotograf” au şi papArazii…. 😉
Totul este să simţi ce vezi , dar şi să vezi ce simţ alţii în urma strădaniilor tale….
Şi, mai mult decât toate, să ai puterea şi priceperea de a transmite şi altora !
Frumuseţea subiectului, dar şi Ideile şi sentimentele tale….
Ceea ce prietenului nostru îi reuşeşte de minune, ştiind să-i facă şi pe alţii părtaşi ai bucuriilor sale !
P.S.
La fel cum şi urâtul poate fi surprins în toată hâzenia lui şi poate trimite mesaje de mare impact emoţional !
ochi de fotograf și observații de poet!
ochi de fotograf și observații de poet!
Observatorul fin şi delicat al ,,lumii celor care nu cuvântă,,! un fapt banal pentru noi, cei care ştim doar să ieşim la iarbă verde, o mică ,,cercetare,, pentru nicu dărămuş!