”Uite șarpele!… Hai repede, că pleacă!”- mi-a strigat soția, privind spre piciorul podului. Am alergat însă fără convingere. Iuțeala cu care șerpii se topesc în desișuri e știută. Așa a fost, dar ce cadou grăitor ne lăsase!… Și ce dovadă de inteligență! Iar explicația era simplă: cine să cunoască mai bine forța de frecare decât târâtoarele? Spre a se primeni, șarpele își împletise trupul cu ochiurile de sârmă ale unui gabion.
foto: Nicolae Dărămuș
Agățându-și solzii ici și colo în rețeaua metalică, pielea veche îi rămăsese prizonieră, iar mulajul capului, cu fălcile larg deschise – printre care tocmai evadase fostul proprietar – se ridica amenințător, gata de atac…
foto: Nicolae Dărămuș
15 iulie 2016
O adevarată strategie de a scăpa de vechiul “veşmânt”.
Foarte umpresionantă această “spovedanie” şerpească :
Să laşi în urmă, tot ce nu-ţi mai foloseşte şi să deschizi o npuă pagină de viaţă !
Sunt oameni care se târăsc toată viaţa, nelăsând nimic în urma lor !
Chiar imi prinde bine acest articol:)
Lumea necuvantatoarelor, natura insasi, mereu ne arata drumul. Adesea ceea ce credem ca este “al nostru” ne retine intr-o anume situatie de viata gresita; inertial si costisitor. Dimpotriva, atunci cand alergam numai dupa ce vedem, dupa ce “ne taie capul” (bani, pozitie sociala, “recunoastere” etc.) , ne putem smulge anapoda, “la netimp” din “pielea noastra” (cea adevarata), insangerandu-ne. Este vechea cumpana dintre minte si inima, ce in care, spre a trai in lumina, trebuie ca mintea sa coboare in inima. Este “drumul Damascului” personal, Calea, traiul “cu Dumnezeu”.
Daca sarpele ar avea minte de om, alergand dupa mode, dupa himere, in iarba ar fi plin de piei de sarpe insangerate si, deopotriva, serpii – desi muti – ar invata sa urle de durere…
Ce minunatie! Si pe mine m-a impresionat acesat gest .
Dumnezeu ne ,,doteaza” cu talanti. Noi alegem daca ii fructificam! Cuvantul spune : ,,…uitand ce este in urma mea si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Hristos Isus.” Isteata miscare, minunate imagini, inteligent comentariu! Multumim!